Am avut si vot uninominal. Ma rog, asa a fost botezat, dar cautat serios la adevar, votul asta unonimonal e mai mult o struto-camila. Dar, drept e, cu toate relele sale, a adus si un bine major: a adus politicianul ales prin intermediul sau mai aproape de comunitate.

Cel mai bun exemplu pentru a proba aceasta apropiere a fost la recentul vot asupra bugetului de stat din Parlament. Cand, pentru prima oara in istoria postrevolutionara a tarii, negocierile s-au purtat foarte dur nu la nivel de cat se acoloca ministerelor si diverselor institutii, cum ne-am obisnuit, dar, si aici vine chestia adevarata, aceste negocieri s-au purtat la nivel de "eu iti votez amendamentul pentru biserica din sat de la tine, dar numai daca imi votezi si tu amendamentul cu drumul din comuna de la mine". Neobservata, atinsa adiacent, aceasta atitudine noua ni se pare un fel de mini-revolutie.

E drept ca nu din prea multa iubire de aproapele lui voteaza parlamentarul asa. Ci din simplu calcul politic. Daca pe vremuri faptul ca a ajuns pe o lista de partid in Parlament il scutea de explicatii prea dese si prea detaliat, acum lucrurile s-au schimbat. Caci daca un parlamentar e deputat de Mizil, cum e cazul fostului premier Adrian Nastase, spre exemplu, atunci el da seama oamenilor din Mizil care l-au votat. Daca mai vrea sa fie votat acolo, evident. De aici "grija" si "atentia" alesilor uninominal pentru circumscriptie.

Important este si faptul ca acum oamenii, alegatorii, pot sa se lupte pentru obiective mici, in alte dati ignorate de parlamentari sau a caror rezolvare a fost redirectionata catre autoritatile locale. Spre exemplu, ca sa revenim la Mizil, acum vreo 3 ani daca mergeai la un parlamentar de Prahova (mareeeee judet), ales pe lista, cu problema gardului scolii din localitate, in afara de o cafea de la secretara si intreaga consideratie a deputatului/senatorului cu promisiunea inclusa ca "vom vedea, vom analiza", cu altceva nu te alegeai. Si, in imensa majoritate a cazurilor, nu se intampla nimic. Acum lucrurile s-au schimbat. Ceea ce e foarte bine pentru comunitate.

In ceea ce ii priveste pe parlamentari, acestia au invatat (care au reusit sa invete...) cate ceva din toata experienta (si experimentul cu uninominalul):
1. Vechea lectia "fiecare vot conteaza" a fost acum invatata pe propria piele. Asa ca, cei care s-au prins cat e de important acest lucru, lucreaza pe nise din ce in ce mai mici de alegatori.
2. Parlamentarii invata mult mai multe despre mult mai multe lucruri din circumscriptia lor. Cei care sunt cat de cat responsabili, cunosc mult mai mult despre, revenim, Mizil, decat stiau pe vremuri, cand erau, pe lista, parlamentari de Prahova. 
3. Parlamentarii au acum o mai mare forta in relatia cu conducerea partidului. Cand ai fost ales "uninominal", ce sa iti mai spuna seful de la judet sau de la centru, fara sa ii scoti lista cu rezultatul final al votului?
4. S-a inteles ca este necesara profesonalizarea vietii politice. "Uninominalul" i-a facut pe cei implicati, care au ajuns sau nu in Parlament, sa inteleaga cat de importanta este profesionalizarea vietii politice in toate aspectele sale: consultant de marketing politic bun,staff bine pregatit, consultanti externi pe diverse probleme, crearea unei structuri functionale la nivelul organizatiei locale etc.etc.

Teoretic mergem spre bine. Teoretic, spunem. Pentru ca la nivel practic inca nu putem analiza cu adevarat efectele. Sa spunem ca, poate, este cam prea devreme, ca a trecut prea putin timp de la alegeri. Ramanem optimisti. Si mai vedem peste vreo cateva luni...