Hai că deja începi să ne enervezi. Începi să devii o ţaţă acră, insipidă, incoloră şi cu mult prea mutl fard. Erai ţaţă şi înainte, oricum, dar atâta vreme cât ne distram cât de cât îţi mai iertam masivele flows (adică defecte, să nu crezi că e ceva rimel).

Acuma însă eşti ridicolă. E drept că şi abureala lui Alison a fost de tot rahatul (ciocu mic, deontologilor, când mai vorbiţi de OTV, Libertatea sau Click, dacă şi AP face de astea). Dar reacţia ta, fă Eleno, te arată exact aşa cum eşti, o ţaţă bălţată, dar, de data asta, fără pic de umor.

E un concurs greu, e drept. Pentru ca la cate personaje de desene animate avem pe la noi, e un intreg Cartoon Network. Uneori radem, alteori ne plictisesc. Dar ii vedem. Nu putem sa nu ii bagam in seama. Sunt peste tot...

Mă enerva foarte tare TRU când se dădea mare deontologo-analist politic şi pupa curul lui Băsescu într-o mare şi inerentă fericire intelectuală. Şi nu mă enerva pupătura. Că fiecare e liber să pupe ce cur vrea. Mă enerva că nu îşi asuma iubirea pentru bucile pe care le îmbăloşa.

Adică te dai vaşnic reprezentant al societăţii civile, carevasăzică oboectiv şi devreme acasă, când de fapt eşti un piţifelnic slujbaş în solda lu’ marinaru naţional. În afară de limbiţiile sale politico-fantastice, atunci când scria TRU pe sport, politică internaţională sau orice altceva, îmi scoteam rapid legitimaţia de membru al fan clubului său.

Acum începe să îmi placă despre el şi pe partea de scârbă politică. Pentru că, faţă de dăţile când era doar libidinos pseudo-ideologicamente, acum omu îşi asumă clar politicamente portocaliul murdar. Adicătelea e un libidinos cu patalama, ceea ce, mă înţelegeţi, e altă mâncare de peşte a la Dinescu vs. Elena Udrea. Dar orişicât, măcar acum e pe faţă. Şi când o să mai zică “ooo, dragă tovarăşu preşedinte Băsescu, vă iubesc de nu să poate” nu o să mai intereseze pe nimeni. Că s-a dus dracu entropia. Aşa se întâmplă atunci când dragostea de neam, de ţară te face să devii cu totul altceva decât lumea credea că eşti sau vroia să fii…