Roberta Anastase este preşedintele Camerei Deputaţilor. E frumos că avem o femeie într-o asemenea funcţie. Chiar frumos. Însă nu suntem siguri 100% dacă a ajuns acolo tot pe nişte consideraţii de astea, grosolan spus, sexiste. Dă bine ca PDL să numească o femeie şef la Camera Deputaţilor? Daaaaaaaaaaaa. Dă bine ca România (condusă de PDL) să aibă femeie şef la Camera Deputaţilor? Daaaaaaaaaaaaaaa. Şi uite că se întâmplă.

Despre abilităţile politice ale Robertei chair nu am avut când să ne lămurim. Pentru că înainte de a ajunge preşedintele Camerei Deputaţilor nu prea a spart târgul cu ceva care să o scoată în evidenţă. Era simpatică, avea zâmbet frumos, nu slobozea prea multe păsărele atunci când vorbea, una peste alta era ok. Dar fără să convingă prea mult.

Apoi a ajuns preşedintele Camerei. Acum perspectiva se schimbă. Zâmbetul ei e la fel de frumos, ea e la fel de simpatică, dar ceea ce consideram a nu fi "păsărele" atunci, acum parcă încep a da din aripi. Pentru că una e să fii deputat şi să te doară la bască de nuanţe şi chestiuni de astea enervante şi alta e să fii şef, cu multe responsabilităţi, şi cu lumea uitându-se atentă la ce faci şi ce zici.

Ca preşedinte al Camerei Depitaţilor, Roberta Anastase nu e simpatică. Deloc. E chiar enervantă. Dar îi acordăm circumstanţe atenuante. Pentru că, oricum o iei, pasul făcut de ea e uriaş şi în foarte scurt timp. Aşa că este nevoie de o perioadă în care ea să se obişnuiască. Hai să zicem (o dăm de la noi din burtă) că mai are încă vreo 2 luni. După aia, dacă mai continuă cu suavitatea de miss propăşită în scaun de preşedinte de Cameră va deveni exact ceea ce o vede foarte multă lume încă de pe acum (pe nedrept, deocamdată): o miţi-pisi aburcată pe funcţia aia numai pentru că are alţi hormoni decât cei, ceilalţi, care fac jocurile.